Când nu mă ții de mână

„A fi cu tine sau a nu fi cu tine este singurul
mod pe care îl am la îndemână să măsor timpul”
Jorge Luis Borges

- Citesc în zori un vers care mă doare
Când desenează amintiri în zbor
Pe-un şevalet, torcând culori amare,
Iar mori de vânt mă macină uşor.

Păşesc în gol, absenţa ta ucide
Iubirea de pământ sau de văzduh,
E trist condeiul, rimele aride,
Versul ce-l scriu nu are niciun duh.

Când nu mă ții de mână mai rămâne
Doar lacrima pe orizontul mut,
Un pas bizar și drumuri fără mâine,
Aroma unui vis de început.

- Nu măsura-n cuvinte depărtarea,
Rătăcitor prin vechiul labirint
Să vii la ceas târziu, urmând chemarea,
Lângă portalul mare, de argint.

Eu n-am plecat de-acolo niciodată,
În fiecare vis te-am aşteptat,
Povestea mea-i atât de-adevărată,
Iar caierul acesta fermecat

Îl torc sperând că poate-o să rămână,
Brodat cu fir de gând pe-un colţ de stea
Poemu-n care ne ţineam de mână
Sub cerul nopţii blând de catifea.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Din volumul Din paradisul aproape pierdut  -
Editura PIM Iași - 2015