Când vii, neliniştea mă bântuie frumos şi trec prin mine, volţi şi amperi; ca oricărui muritor cu nume duios, sărutările, tu, mi le numeri. Când vii, eu sunt aprins de tăcere şi ard pe-un rug de aşteptare; mă chinuie un mare foc ce piere şi-l simt pe sânii tăi, cum moare. Când vii, cu raiul tău de plăcere, mi se umple viaţa de fiori, şi tot uit, de tristeţe şi de himere, când cu tine mă înfăşori.
sâmbătă, 31 mai 2025