Cândva mi-or creşte aripi de dorul tău să ştii Şi o să-ţi ies în cale, prin poarta inimii, Voi trece ca o vrajă şi voi deschide larg Ferestrele albastre să afli că-mi eşti drag. Cândva mi-or creşte frunze pe ramurile verzi, Voi înflori deodată şi poate-ai să mă crezi Că niciodată, nimeni, atâtea primăveri Nu mi-a lăsat pe buze... Noi doi restanţieri La marea fericire, ne-am întâlnit tardiv... Cândva mi-or creşte aripi lipsite de motiv, Voi învăţa că zborul cu tine e înalt, Că noi trăim de-o vreme unul în celălalt. - Când îți vor crește aripi, în basmul meu te-aştept Să-ți spăl cu rouă ochii şi să te strâng la piept Iar din magnolii albe să-ți cos veșminte noi, Că-s patru anotimpuri și numai amândoi Le vom trăi pe toate în vers, iar pe pământ Vom construi altare cu rune din cuvânt, Că nimeni, niciodată, nu va putea la fel Să se transforme-n floare cu râs de clopoțel. Și dacă lângă tine am învățat să zbor, Dă-mi mâna ta, iubito, deasupra tuturor Să ne ‘nălţăm pe tâmpla acestui vis înalt Că locuim de-o vreme unul în celălalt.
sâmbătă, 31 mai 2025