Cântec

Te scoală, Iubito şi vino, frumoaso
Priveste cum iarna-a trecut,
Şi ploaia s-a dus.. Şi drumul spre-Acasă
e greu zi de zi tot mai mult.

Se-arată câmpia ce-i plină de flori
Şi rupt a fost vălu-ntristării,
S-au dus de pe cer parcă, ultimii nori,
E vremea.. E vremea cântării!

Frumoasă eşti tu, dintre-atâtea femei,
Iubită şi Sfântă, Mireasă,
Gingaşi, porumbiţo, îţi sunt ochii tăi,
Şi dorul de ei mă apasă!

Ca un crin între spini, aşa eşti mereu,
Când fete din jur, te-nconjoară,
De ce tot suspini în sufletul tău,
Şi de ce nu alergi azi, afară?

Se-aude un glas în câmpia-nverzită,
Şi roade-n smochin, pârguiesc...
Te chem.. Te chem azi, porumbiţă iubită
Să-ţi spun cât de mult te iubesc...

E vremea cantării! Te scoală, frumoaso,
Priveşte spre cerul senin...
Curând, printre stele te-oi duce Acasă,
Curând după Tine-am să vin!

30.04.2020