Cu pacea lui Hristos în suflet umblă, Nu te lăsa în deznădejdea lumii, Căci lumea asta de acum e-o umbră În care doar creştinii sunt nebunii, Iar Crucea e smintire pentru ceilalţi, Dar ei nu ştiu, săracii, că-s smintiţi… Cuvântul printre ei tu să-L înalţi, Să afle că de diavol sunt minţiţi! Tu pacea lui Hristos, în mod feeric, S-o ai, fiindcă atunci tu vei vedea Lumina luminând în întuneric Si aratându-ţi dreaptă Calea ta! Arată-le-o şi altora, căci multe Sunt căile spre rătăcirea lor... De vor, cu toţii pot să te asculte - De nu, rămâi doar tu stăruitor! Şi-n vremi mai tulburi decât putem crede, Creştine, tu stai cât mai liniştit, În Domnul fără frică te încrede, Căci El nu-şi lasă fiul său iubit! În jurul tău e doar deşertăciune, Dar tu vei şti că ea va dispărea - Când păgânismul lumii va apune, Va răsări Hristos în Slava Sa!