cum ai putea să-i explici soarelui lumina sa când în arderea lui nu își simțea decât durerile? nici nu visa că prin puterile sale crea aroma florilor și desena visul culorilor - i se părea că suferința lui ar deranja liniștea cerului. poate-și dorea odihna stingerii și-l chinuia dorul atingerii ce mângâia acel mocnit alean și-mprospăta în fiecare an tot ce trăia urzit din jarul său: se-nsingura simțind că-i merge rău. poate cumva aminte ia la noi, întrucâtva primindu-și înapoi iubirea sa vărsată nonșalant ce despărțea sinele de neant făcând din ea motorul lumii vii, fundația misterului de-a fi!