Norii se-aștern precum ceața deasă, seara Peste câini, peste oameni, cântă în gând fanfara În trupurile goale vin ţigănci cu ghiocuri Pădurea e tristă, frunzele ard în focuri Ielele fac și valuri, și vânt, când purced ca să cânte Dansează nebune peste vârfuri de munte, Hore stranii – descântec – împrejur nălucirii, Se leagă-mpreună împotriva uimirii O aspră vrăjitoare prepară licori și licori, Face vrăji înțelese pe-nnoptat doar de nori Că doar norii-s aproape de sfinți și de zei Ce-și doresc pe ascuns roluri de dumnezei Ce citesc nu în palme, mici destine de râme, Devenind prea curând niște sumbre postume Ielelor, ce-ați făcut, ce-ați adus printre noi Aiureli nenăscute înspre ziua de-apoi Pentru cel avortat din prea sumbra, grea, ceață Nu există nicicum moartea de după viață...
sâmbătă, 31 mai 2025