Se tem cocorii de-orizonturi drepte, Se tem copiii de un zmeu înalt, Se tem părinţii. Cine să-i aştepte, Cu mâna-ntinsă către celălalt? Atât a fost! Un episod tâmpit Din viaţa patrupedelor terestre, Cu botul sângerat şi umezit, Se scurg în ploaia verzilor ferestre. Şi urci cu fiecare pe un deal, Ca mai apoi să-ncerci să îl cobori În mijlocul pământului real, Unde nu suntem decât muritori. Și târâi umbra netedă și albă Ca pe un sac din care nu mai ai Puterea să-ţi apropii până-n barbă Femeile cu părul lor bălai. Ești mâine, şi ești azi, şi eşti mereu, De când te-ai întrebat, copilul meu, Un lup fără un ochi în luna plină, Un surd ce-ngână veșnic în surdină Un fel de-apocaliptic Dumnezeu. 9 aprilie 2017 – 15 decembrie 2018, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025