- Iar mă străpunge câte-un dor de ducă Și pun în traista viselor nutreț, Murgu’-nstelat spre tine să-mi conducă Cabrioleta albă. Un drumeț Rătăcitor voi fi mereu prin țară În căutarea nopților de mai Din cea mai dezbrăcată primăvară Când sub penelul meu îmboboceai. Simt că mă prinde-n gheara ei capcana Atâtor amintiri și n-am de-ales Decât să trec Cibinul, Liliana, Și murgului la goană îi dau ghes. - E-o pojghiţă de gânduri peste lume Şi-un vânt hoinar venit dinspre apus, Sfârşitul toamnei pare pus pe glume, Iar nopţile prelungi şi-au suprapus Pe bulevard penumbrele-n oglinda Acestui ochi de lacrimi pustiit... Zăpezile-s plecate cu colinda Departe. Eu pe geamul aburit Îţi scriu un vers... Mai ştii caligrafia Acestor mâini firave, oare noi Am străbătut vreodată galaxia S-aducem primăverile-napoi? Ioan Grigoraș & Liliana Trif