Capul plecat...sabia îl taie
sâmbătă, 31 mai 2025
Laleau roşie în zăpada albă zace…
În cer şi pe pământ acum e din nou pace!
Curaj avut-a floarea când s-a născut devreme,
Nu ştia de războiul pornit demult de vreme.

În braţele căldurii, în cântul blând de raze,
Ieşise mititica dintr-un mister  pe buze
De bulgăraşi şi-n negru pământ străpunse rece
Scoţând verzi frunze crude, tristeţea s-o înnece.

Capricioasa vreme, în fuga ei nebună
Puse pe brazde umezi a fricii flori cunună
Ce negre şi golaşe în martie rămân
Căci vremea rea tronează cu sufletul păgân.

În timpul ăsta vitreg laleaua cea pitică
Iubeşte şi pământul şi cerul fără frică
Şi într-o noapte caldă, sub razele de lună,
Îmboboci în taină dând lumii vestea bună:

“De-acum e primăvară în cer şi pe pământ
Şi soarele puternic se prinde-n legământ
Cu iarba şi copacii şi seminţele-ascunse
În pântecu-ncălzit de razele încinse.”

Trecură zile multe şi din bobocul crud
O floare-mbujorată, de-un roşu-aprins, fecund,
S-a deschis în splendoare şi oferea în jur
Iubirea ei de viaţă-n parfum suav şi pur.

Trecu martie-n goană şi-n locul lui veni
Aprilie cu trena de flori şi se porni 
A înverzi pământul în cânt de păsărele
La răsărit de soare prin palidele stele.

Puţină a fost pacea în cer şi pe pământ,
Se-ntoarse vremea crudă cu trena zdrenţe-n vânt
Şi cu plete de nori cărunţi şi împletiţi
Cu aer îngheţat din nordul cu inuiţi.

Aşa porni ninsoarea în luna lui april,
Laleaua-şi aplecă trupul său prea fragil
Sub greutatea albă a păturii- zăpadă
Iar floarea şi-o ţinu deasupra ei, să vadă…

O pată sângerie durerea-o răspândeşte
În peisaj de iarnă, iubirea răscoleşte…
“ Unde e primăvara?”, se-ntreabă tremurând
Laleaua-nfrigurată...îşi spuse calm în gând:
“Poate dacă-mi aplec petalele-n ninsoare
Nu o să-mi cadă floarea sub greutatea-i mare!”

E alb acum în cer, e alb şi pe pământ,
De două zile ninge, bătrânele-n descânt
Mai murmură prin case şi rugăciuni înalţă
Spre Dumnezeu, Să-ntoarcă spre pământ a Sa faţă.

Acum e iarăşi soare şi-ncet căldura vine,
Zăpada se topeşte, natura îşi revine!
Căzută este floarea lalelei sângerânde…
Tăiat, capul plecat vieţii nu-i mai surâde!