Firavă mi-e a inimii zvâcnire și Soarele se pierde printre nori, iar noaptea se coboară în simțire ca să repare pulsul de erori. Ce trapidant a fost la începuturi, cum a plecat spe culmi fără sfârșit într-un alai de dor și mii de ”fluturi” ce s-au născut atunci când te-ai ivit! În fiece silabă a gândirii avântul lui a fost indicator că te iubesc cum nu e-n legea firii și mai presus de toate, te ador. Nu am ales să public pentru lume tot ce-am simțit atunci când te-am văzut, cum inima căzută-n zbuciume îmi găzduia amorul rezolut. Am încercat cum am putut mai bine să-mi stăvilesc prea negrele stihii ce îmi spuneau că tot ce-ți apartine îmi vor lăsa în suflet anarhii. Am înțeles că nu pot fără tine, dar am făcut-o, dragă, în tandem cu analiza unor buletine ce îmi spunea că vârsta mi-e blestem. Iar de au fost răspunsuri nesperate la întrebari ce inima le-a pus, eu am crezut că sunt conglomerate de empatii pentru al meu apus. A ta plecare, astăzi, mă termină la ce să mai trăiesc, chiar nu mai stiu, când muza mea la Absolut lumină îmi lasă viața plină de pustiu. Cum voi putea să te mai chem, iubire, să îmi trimiți al dragostei prescript, cand între noi un vânt de despărțire pumnalul deznădejdii l-a înfipt? Dar a omis să taie legătura ce s-a născut c-un tainic, unic sens. În inimă și-a dat ”stagiatura” și a lovit fără al meu consens. Ascult acum o ultimă bataie cum inima pulsează c-un oftat, stricând singuratatea din odaie c-un ultim gând spre tot ce am sperat. O ultima idee mă-mpresoară: pe patul de iubire să m-așez, să retrăiesc ca pentru întâia oară avântul unei inimi de-amorez. Etern mă voi gândi l-a ta splendoare și inima etern îmi va pulsa cu o frecvență fără-asemănare ce am simțit-o doar în preajma ta. La visuri către calea nemuririi n-oi renunța nicicând și îți promit să te iubesc cum nu e-n legea firii căci tu rămâi esența unui mit.
sâmbătă, 31 mai 2025