Câte nopţi...?

Câte nopţi să mai sper 
C-ai să laşi peste cer
Boarea ta, ca o Cale Lactee?
C-ai să vii luminând,
Ochii tăi fremătând
A dorinţi preafierbinţi de femeie?

Câte zile s-aştept
Să te ţin strâns la piept,
Să-ţi simt sânii pulsând primăvară,
Să-ţi dau drumul puţin
Şi-apoi iar să te ţin,
Mult mai strâns decât întâia oară…?

Precum Prâslea-n poveşti,
Ca să nu te iveşti
Şi să-mi furi dreptul de-a-ţi da iubirea,
Voi sta treaz nopţi întregi,
Până ai să-nţelegi
Că doar tu mi-eşti pe lume menirea!