Dac'- aș muri azi, mă intreb: Ce las în urma mea, superb? Doi fii, o casă și- o mașină, Mai mulți pomi sădiți în grădină Și poeziile postate, Tablouri de mine pictate, Doi câini și blânda pisicuță Și- obrăznicia de micuță! Îmi pun această întrebare: Am obosit de viață, oare? Nu știu, dar sigur nostalgia În suflet își face magia! E dorul să mai fiu copilă, Să îmi dea mama o pastilă Când o răceală mă încearcă Iar tata, la Siret, pe- o barcă Să mă învețe pescuitul Când pescărușul, fericitul, Se ia la- ntrecere cu vântul Să pot s-aud sfătos-cuvântul. Poate că-i dorul de bunici La care-am fost când eram mici Și care- n marea lor blândețe Ne ocroteau cu dragi povețe. Ce las în urma mea, acum? Un lung și unic călcat drum Pe care aș vrea să-l fac din nou Să pot să- l prind într- un tablou Și să- l las fiilor să- l pună În inimile lor, cunună!
sâmbătă, 31 mai 2025