Ce simplă e povestea nației române!

Ce simplă e povestea nației române!
...
Iar de privim acum, la nația română
Atât de veche, că i-am pierdut izvorul,
Vedea-vom că din ea nimic n-o să rămână,
Și nimeni n-o să fie să ne ducă dorul!
...
De-o dispărea din lumea asta mare,
Neamul mai vechi decât acest pământ,
N-a plânge după noi nimeni se pare,
Că neamul nostru s-a-mprăștiat în vânt!
...
Vor trece generații peste generații
Și nicio amintire de noi nu va rămâne,
Nu va fi nimeni să-acuze vinovații
De moartea prematură a nației române!
...
Deși am fost izvorul atâtor demne neamuri
Și prin atâtea neamuri curge al nostru sânge,
Fiind legați de lume ca frunzele pe ramuri,
La moartea noastră, nimeni nu va plânge!
...
Iar de am fost cândva o nație bogată,
De noi în lumea asta nimic nu va rămâne,
Au luat din ea atâția, până-au golit-o toată,
...Ce simplă e povestea nației române!