Ceas de vara

I
Dulcele, ce incepu, cantecul, l-auzi si tu? intr-un lan pe un colnic canta singur un voinic.
Pe sub zarile fierbinti suna secerea din zimti.
Huma s-a facut in zi ca din arse ciocarlii, ce s-au mistuit, cantand, inaltimile-nganand.
Vezi al ceasului strafund.
Aer curge.
Suntem prund.

II

Intr-un lan pe un colnic canta singur un voinic: „Sta mandra la sarutat ca spicul la secerat".
Canta singur un voinic intr-un lan pe un colnic
si nu stie cat de-adanc taie-n inima pe camp un cuvant de unul spus — altora pe vant adus.