Ce-aş fi-n viaţă, fără Tine?

Ce-aş fi-n viaţă, fără Tine?

Ce-aş fi-n viaţă, fără Tine
Doamne, Dumnezeul meu,
Pe-al lumii-ncurcat traseu
Şi-ale ei drumuri străine -
Purtând blestemata vină,
Neştiind dragostea divină?

Aş fi-un izvor fără de apă 
Care a-ncetat de a curge
Şi la sine n-ar mai strânge
Suflete,... care se-adapă
Şi care-aleargă-nsetate,
De-ape limpezi şi curate!

Ce-aş fi-n viaţă, fără Tine
O, Isuse, Domnul meu!...
De păcat, strivit din greu
Şi-ntr-o lume de suspine
Fără-a şti, de al Tău har,
Şi de jertfa-Ţi din Calvar?

Aş fi un pom lângă drum
Îmbrăcat în frunziş verde,
Şi-orice călător l-ar vede
Nu s-ar opri, - nicidecum,
Căci n-ar găsi-n mulţumire
Roade pentru-a sa hrănire.

Ce-aş fi-n viaţă, fără Tine
Doamne-n jertfa iubitoare
De n-aveam a Ta salvare?
Dar acum tresaltă-n mine
Inima-mi, ce vesel cântă,
Pentru-a Ta glorie sfântă!

Şi fiindcă, Te am pe Tine,
Doamne-al vieţii, Salvator,
Fă-mă-n haru-Ţi un izvor
Ca să curg, în unduiri line
Cu-ape limpezi, cristaline,
Şi-un pom verde, roditor!

Flavius Laurian Duverna
25 iulie 2013