Suflarea harului uman Și vorba cea înaltă Se-aprind în cei ce au aflat Recent ce-i aia Artă. Natura lor de om leal Astupă nedreptatea Pe care numai Ei o văd Când se-adâncește noaptea. Și-i Scrum și foc, și-i Foc și scrum, Și ard în procreare, Iar tot ce au trăit și dat Se spintecă și moare. Iar eu cenușa lor le-o strâng Și-o cern prin vis și soartă Și aflu brusc, denaturat Și crunt ce-i aia Artă.