Va duceti toti catre etern va urmam si noi, acei cativa ramasi. Voi ati strans infinitul dincolo de zori Voi sunteti cei ce au plecat, Cei ce ramaneti sfinti Si strangeti din eter suflete vii Si in icoana de la rasarit Dati viata-n viata si sfarsit cand apareti Cu lacrimi la un ochi si cu zambetul pe buze. Voi stiti sa va rugati! Nu la ceva anume. Nimic profund, nimic cu sens, Cum e firesc, Nimic de inteles. Cum e la voi? Si ce-i la noi?! Totul e absurd si nefiresc, Fantastic si grotesc Si ganduri doar la noi roiesc Si vorbele “concret” le impletesc.. Tot cei talmud cuprindem priceputi intr-un eseu, Cu toate “ale nostre” deviem si ne amintim de voi la recviem. Atat de prosti ne rezervam un azi Pentru ce va fi un azi In linistita amintire a altui azi. Infasurati in carne ne obisnuim cu orice bun pe care il servim Si ce gandim ramane un “bun” Convinsi ca stim De ce traim! Uitam ca toti gresim, Strabuni ce acum sfinti noi va numim Voi ati gresit! Dar nu acum. Nu azi si nu oricum Si nu ca noi, cei care doar conjugam “a fi” Asa solemn, asa banal! Voi bunii mei, e plina lumea de tembeli Au gura doar sa scuipe, Ochi doar sa-i inchida Si nari, nu sa respire Ci ca sa-si sprijine un deget de-mpartit la doi sau... doua nari. Ce auzim acum sunt consonante la nuante. Ce pipaim a devenit o gaura la palme. E totul gol! Un individ Liturgic la nimic divin. Strabunii mei, voi toti cei dusi, azi sfinti. Intr-un glisando al existentei dincolo de azi, mi-e dor de voi. Ieremiada... vituperat, bigot, ubicuu... Fiinta gonadala de cacat! Ma inchin la voi, La un patrat, Perete sfant, Cat va mai fi, Icoana de la rasarit.
sâmbătă, 31 mai 2025