Centenar

Centenar

Centenar, exact o sută,                                 
Nu știu, e mult sau e puțin,                 
Căutam cândva răspunsul                    
Și întrebam: cui aparțin?                                  

M-am răstogolit prin timpuri,             
Am fost și dacic-socialist,                   
Astăzi un democrat sadea                         
Unul nu foarte optimist.                           

Sunt ce sunt, puțin contează,               
Mi-am cărat în spate crucea,                
Fără cuie prinse-n palme,                      
Tatei, ades îi aud vocea…                     

Apăsat, vorbea cu mine:                       
Să nu întrebi cine ești azi!                     
Ești Român de bună seamă,                 
Înconjurat de camarazi.                        

Bunicul tău n-a apucat,                         
Să își mai pună întrebări,                      
S-a dat ordin de-nrolare                        
Și a rămas printre uitări.                       

Mulți ca el și-au dat sfârșitul,               
Enorm, cu sutele de mii,                       
S-a stropit cu sânge stema                     
Să fim noi toți,... și tu să fii.                          

Pământul țării-i plin de cruci,               
Prin vecini, prin cimitire,                       
Doi metri de pământ depus                   
N-astupă o amintire.                               

Cred că atât a fost destul,                       
Nu am altă întrebare,                               
Și am să las prin testament                     
Mult respect, țării onoare.                       

Autor: Gabriel Stănciulescu