Femeia intra de fiecare dată în cetate călare pe inima mea în formă de armăsar, trecea printre coloane şi descăleca în sala mare a tronului, unde se așeza într-un ochi al meu de chihlimbar. O vedeam astfel din toate părțile simultan, era o regina atât de frumoasă încât doar privind-o mă lua amețeala îndată. Eram curajos aveam ditamai rangul de căpitan dar leșinam de iubire şi cădeam nevrednic pe jos la picioarele ei de fată. Îi căutam pe tălpi degetele dar nu găseam acolo decât flori de câmp şi iarba pe care călcase, gleznele i le cuprindeam între dinți coapsele ei luminoase. Fluturi mici albaștri şi roșii ieșeau din carnea ei delicați şi fierbinți. Ah, stătea pe tron în chiar miezul vederii mele şi de acolo conducea regatul prin visele care mă treceau cu repeziciune. Cetatea şi palatul erau însă doar părţile mici dintr-o altă mare minune: În mine, din cauza fierbințelii începeau să se topească bronzul şi fierul, iar din ea, minune dumnezeiască, izbucnea dintr-o dată, înalt şi adânc, deasupra mea chiar….cerul!
sâmbătă, 31 mai 2025