Vino-n codru la izvorul ce aleargă spre neant... Sub un tei așează-ți dorul, singur dor, înfrânt, pribeag... Hai și-ascultă în tăcere, să-ți recit "Sara pe deal"... Și-apoi, du-te printre stele, tu, Luceafăr sideral... Mâine-n zori, sau mâine seară, ne vom întâlni din nou ! (căci nu vreau uitare-amară... chiar de ești doar un ecou) Vei veni,o știu precis! Și-ți promit că voi veni, ca să-nvăț din al tău vis, un...ecou a deveni... Acum sunt doar...floare-albastră, sau de vrei, floare de tei, ce nu vrea să se-ofilească peste-o zi, sau două-trei... Vrea să-și dăruie ardoarea, cerului, sporind speranțe... Vrea să-și dăruie culoarea, codrului, sporind nuanțe... Și atunci, de-așa va fi, și va fi, o cred chiar eu; ea se poate ofili, devenind și ea...ecou.
sâmbătă, 31 mai 2025