CHEMARE TAINICĂ Cât de departe sunt în nemurire Anii dintâi, copilăria mea, Privirea încărcată de uimire Şi-ncrederea că veşnic va dura Această stare de neprihănire Cu flori de măr şi fluturi albi de nea. Am fost copil de mult şi am uitat. Zadarnic vreau să ştiu să mă mai joc Cu soldaţei de plumb, plini de noroc, Ce toate luptele le-au câştigat. Au câştigat şi marea bătălie Purtată cu necruţătoarea vreme. Ei sunt şi-acum ascunşi într-o cutie Şi nu cunosc galactice dileme. Cât de departe sunt în amintire Anii de vis ai tinereţii mele. Nemărginita sete de iubire, Zorii de zi coborâtori din stele Şi ampla stare de neistovire Ce o simţeam în zilele acele. Au fost demult, aproape i-am uitat. Tot alergând m-am risipit zadarnic. Si timpului i-am fost numai paharnic La un festin prea mult întârziat. Am scotocit în lumea interzisă Şi-am regăsit acelaşi dor mereu. Dorul de clipa ce mi-a fost promisă, Când voi iubi intens, adânc şi greu. Cât de aproape sunt acum de mine Anii aceştia care mi-au rămas! Clipele-mi par a fi acum mai pline. Acum te ştiu şi simt cum sunt atras De ochii tăi ce ştiu să mă decline Şi să-mi conjuge fiecare pas. Întregul cer s-a răsturnat deodată. Simt cum mă arde marea mea iubire Şi numai fiinţa mea e vinovată Că sunt un punct într-o nemărginire. Sunt ca un vultur cotropit de zarea Ce-abia se vede printre depărtări. Mi-e dor adânc de ochii tăi ca marea. Sunt sclav supus al tainicei chemări.
sâmbătă, 31 mai 2025