Azi, te invit prin amintiri s-asculți un freamăt ce se-aude și acum pe țărmul cu același vechi parfum: al tău, al meu și-al pașilor desculți. Închide ochii! Simți? – eram doar noi, călcând pe fire-ncinse de nisip, cu fericirea-n suflet și pe chip, încrezători în viață, amândoi. Aveam o strălucire în priviri și-o mângâiere-n fiecare gând ce devenea un val de mare blând pe trupul așteptatei regăsiri. Deschide ochii-acum și spune-mi: tu auzi chemarea vechilor porunci când simți parfumul verii de atunci? Îți văd sclipirea-n ochi, nu spune “Nu!”.