O listǎ am de ani de zile Într-o agendǎ de birou Şi trec prin galbenele-i file Doar de Crǎciun şi Anul Nou, Când simt, e-adevǎrat, cam rar, Cǎ numele ce-s scrise-n ea, Nu-s parte a hârtiei doar, Ci parte din inima mea; Sunt câţiva ce i-am întâlnit Din a Pǎmântului mulţime, Care de-atunci mi-au devenit La fel ca ritmul unei rime, Şi zilele de-mi sunt noroase, Cu bucurie recunosc, Par mai senine, mai frumoase, Ca înainte sǎ-i cunosc, Aşa cǎ nu-i doar o rutinǎ Ca de Crǎciun sǎ pun în plic O ilustratǎ de duzinǎ Unui comun, mărunt amic, În ele pun, cu-al meu condei, Apreciere, drag şi dor, Fi’n’cǎ pe lista mea sunt cei De care simt că sunt dator, Că, de cumva i-am cunoscut De ani sau de vreo ziulicǎ, În tot ce fac, sau am fǎcut, Au pus şi ei o pǎrticicǎ, De-aceea, de Crǎciun, mereu, Realizez, fǎrǎ temei, Cǎ cel mai mare dar ce eu Îl am, fǎcut de Dumnezeu, E să cunosc oameni ca ei. Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025