Citesc pe-o coală albă de hârtie Nescrise sentimente trecătoare, Iar totu-mi pare azi o poezie Fără cuvinte, dar plină de savoare. Cu ochii minții deslușesc ideia Că tu ai fost un înger pentru mine, Ai fost și-ai să rămâi mereu femeia, Acea minune a nopților sublime, Când rătăceam prin ale tale visuri Și-n sufletul tău tandru plin de-ardoare, Creindu-ne eterne paradisuri În fiecare clipă trecătoare. Și veșnicii în fiecare noapte Noi retrăiam în plină armonie, Da-n zori rodul iubirilor răscoapte Se regăseau în coala de hârtie. Eu le citeam și retrăiam în ele, Privindu-ți chipul somnoros și dulce, Iubirile din vârstele rebele, Dar timpul n-a voit ca să se culce. Iar eu te vad si azi ca-ntotdeauna Aceeași fetișcană de-altădată, Cu-aceiași ochi ce licăre întruna Si dragostea nespusă mi-o arată. Căprar Florin
sâmbătă, 31 mai 2025