Si n-am ramas decat cu-atat... c-un strop de gand, Infiripat printre vesnicele mici cavouri Pe care rareori le studiam din departari, Crezand ca sunt simple decoruri. Si nici o clipa nu imi inchipuiam Ca o sa ajung asa grabit... Spre un larg sfarsit, sa ating un mit... Si-apoi sa plang peste o cripta invechita, Ce anii lungi si grei o mai apasa, Iar eu intins de-a lungul ei... Astept minunea, ca sa cada. Prin jurul meu nu e nimic, Decat... doar mici batai de vant Ce ma apleaca spre pamant, Incat ma fac sa simt adeseori... Ca nu mai sunt.
sâmbătă, 31 mai 2025