coame de cai

eu nu mai cred nici în nisip nici în iubiri
chiar de-ar părea trăiri și vise-adevărate,
împreunându-ne în valuri de-amintiri
și împărțind o vară tristă-n jumătate

și de-aș putea să cred măcar în crucifix
și dac-ar fi s-alerg în îngereasca zare
aș galopa sub ramuri albe de cais
să văd vâltoarea coamei cailor de mare

nu știu ce văd, corăbii, visul meu ucis?
dar eu voi înota cu albatroși departe
să prind năframa aruncată în abis
de mâna ta, spre insulele scufundate