E-n seara-aceasta o magie... Un clopoțel ascult sunând, Se naște-acum o poezie Din tot ce am ascuns în gând. Mi-e cugetul o rană vie, Ce-am pătimit nu e deajuns, Aud în noapte-o melodie, E parcă vocea lui Iisus. Și plânge versul pe hârtie, Mi-e greu să fiu printre străini, Secunda-mi pare-o veșnicie Și nicăieri n-am rădăcini. Aștept o vorbă ca să-mi fie Prilejul de-a zâmbi senin, Un clinchet, sclipăt, bucurie, Cu țara mea să spun: Amin!... E-aceeași iarnă argintie, Altfel colindele se-aud, Dorul de țară mă sfâșie, Sunt orb la toate și sunt surd. În leagănul creștinătății Acum e seara de Ajun... Aștept venirea dimineții, Atât mă doare-acest Crăciun! Adina V. 30.12.2016