Colțuri

în colțul meu dintr-o grădină
măsor cu-o sfoară de cireș
a infinitului tulpină
și îmi notez pe-o frunză oarbă
de câte ori am dat iar greș

în colțul tău din canapea
te uiți cum lumea în capcană
se-ntinde peste tot mai rea
sub lupa nepăsării tale
și dormi o viață subterană

în colțul lor doi viermi se-aleargă
într-o placentă vegetală
purtând în spate pe o targă
tulpina unei lumi în care
indiferența e mortală.

adina v.

6.12.2020