Să se facă repede copilărie, cât ar bate trei orologii cu douăsprezece aripi de pegaşi în cetatea norilor, să se prefacă zăpezile în armăsari de foc. Copilăria asta e un fluture urcat în fulgerul tânăr, amestec de primăvară şi lumină între flori. A fi copil e înger la ureche. Atunci ce rost mai are orizontul sau râul cu un singur mal? Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor. Am trecut de toamna cu buzele de mere roşii, jumătate floare, jumătate grăunte de rouă, plutesc în armura soarelui. Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture de la inimă în jos, hoinăresc deasupra râului de păpădie căutându-mi încălţările pe care le avusesem legate c-un fir de nea.
joi, 17 iulie 2025