Copilarie

Copilarie ma auzi de unde esti?
In amintiri si in povesti
De unde cateodata iesi
Sa ma incanti , sa ma vrajesti.

Pui incet pe tapet
Ceea ce-am zis, ce am facut
Cu un farmec aparte de nedescris
Crampeie din viata-mi apar ca un vis.

Alerg spre tine caci viata-i amara, ciudata 
Copilarie de ce ai plecat lasandu-ma tare schimbata?
Ma simt cumva stanjenita nestiind ce sa fac
M-am incurcat, te privesc si tac.

Nu pot gresi ca altadata
Nu pot sa spun prostii macar,
Daca te-ai intoarce indata
As simti ca primesc un divin dar.

Ma macin mult  acum ca sunt adult...
Copilarie, de ce ai plecat spre locul acela numit istorie?
Din tine as vrea sa sorb, sa ma imbat
Sa extrag un pic de glorie.