Emoție...aplauze...S-a terminat spectacolul acestei vieți în care am jucat și-n care am fost și spectator. Pe rând am adunat, am risipit, am plâns... În sală au fost și câțiva ce mi-au criticat dur prestația șoptind că mult mai bine decât mine ar fi jucat ei rolul vieții mele. Cine știe... Alegeri...pure întâmplări...destinul... Beția ce mi-a dat-o din pahare, vinul... Trădările... așteptările prea mari... Goana după un vis sau după bani... Încet, pe scenă s-a lăsat tăcerea. Viața a savurat o clipă mângâierea acestui sentiment de împlinire c-ai terminat și totul a fost bine! Iar peste mângâiere un regret c-ar fi putu să mai dureze. Drept, cortina în adieri de catifea acoperă actorul. Peste ea tăcerea se așterne și înconjoară lumină, spectatori, actori...E seară! O seară grea precum o ceață rece Actorul pleacă! Viața nu-l petrece... 27.01.2019