Am obosit să caut fericirea ori să străbat poteci fără hotar, În visuri doar să-mi caut izbavirea uitată în trecutul cavitar. Dar totul se rezumă la o piesă trăită în trecutul neuitat în teatrul vieții fără de adresă, când doi actori o dramă au jucat. Mi-am pironit a zborului magie de un totem cioplit din legământ și am decis ca sub a ta regie din aripi să îți fac așezământ. Ți-am oferit a vieții anvergură să îți ridic al dorului decor, Dar tu mi-ai dat un rol de conjuctură să joc trăirea unui spectator. Ai măsurat a scenei alungire, Din viitor adânc tu ai tăiat zicând că e prea lung și, în simțire, nu poți juca un rol predestinat. Tu joci prezentul fad și fără capăt, un neștiut bolnav de ologire ce dureros se-mpiedică în treapăt și va cădea sperând la izbăvire. Și alți actori îți vor susține rolul, pe scena vieții te vor ridica să îți ofere iarăși ajutorul ce-n legături de sânge l-ai afla. Și după cum ți-au retrasat înscrisul, sub propria regie vei juca O altă scenă îți va fi parvisul, La căzături din nou va aclama. Dar ce ai vrut să fie epopee, va fi un șir de negre căzături! Poți construi iubirii o alee din cicatrici, durere și frânturi? A ta dorință, astfel întreruptă, va subcomba sub tainic aprocrif și o internă, dureroasă luptă o vei ceda pe-un nevăzut tarif. De ce nu schimbi finalul fără faimă De ce n-aprinzi al vieții reflector? De ce n-auzi un glas care te cheamă din acel piept, de unic spectator? Sunt exilatul dintr-o sală goală, Surghiunul meu își joacă propriul rol de a dansa pe-o muzica de zoală cu “grația celestă”-a unui ștrol. Tu dai rateuri pe a vieții scenă, Eu simt eroarea anilor în rând, Iar viața noastră este o cangrenă ce râde de-amândoi, aplaudând. De vrei să terminăm a noastră dramă, comuna piesă ce-o jucăm silit, să ne schimbăm a vieții dioramă, reînviind amorul ofilit, Tu te coboară, colo, în culise și prinde-mă de mână, dacă vrei... Vom alerga spre ușile deschise tratând prezentul teatru drept ciovei. Ne vom croi o nouă garderobă, Noi aripi la speranțe vom avea și vom lăsa în zbor, a lumii vorbă spre un comun destin vom defila.
sâmbătă, 31 mai 2025