Azi a căzut cortina,actorul a murit, O scenă-n suflet goală,când rolul s-a sfârşit, Scaune în plin negru,şi-o lojă atât de goală, Doar clopote mai bat din gurile cu smoală. Cântă orchestra rece la poale de cortină, Un râs hilar se aude ce-şi cată a sa vină, Pe noptieră zace printre pahare multe O umbră ce dansează tăcută ca un munte. Când am intrat în vis ma-m îmbrăcat subtil, Am luat locul de veci cu chipul de copil, Prin palme am lăcrimat şi am strigat în cor, Când vântul ne trecea prin gene călător. Simţeam în suflet ură strânsă în fericire Şi după primul act o pură împlinire, Se derulau cuvinte spuse cu atât suspin, Căci degetele ardeau în cupă foc divin. Stau ochii în privire cu atâta îngândurare, De se topesc pereţii pictaţi cu buze amare, Se văd cum trec pe rând doar siluete triste, Uscate se înnoadă verzi lacrimi în batiste. Gongul mai bate o dată ca un etern ecou, Rolul se derulează,din vechi devine nou, Costume din petale ce se ascund în parfum, Şi flori se risipesc pe al tău ultim drum. În faţa la o cruce tot ascultăm cu dor Cum ne-aminteam de tine,măi, bietule actor, Ţi-ai împlinit credinţa de-a fi pe primul loc Dar ai făcut în noapte cu moartea veşnic troc. Se-mprăştie seminţe pe cerul prea senin, Din cupe se revarsă parfum intens de vin, Chemarea se deschide ca poarta unui chip, Deşertul e prea negru şi fără de nisip. Focul arde adânc în marea fără plajă, În aer doar mister ascuns în multă vrajă, Cenuşa se desprinde din vasul alb de lut, O nouă viaţă plânge când nici nu a-nceput. O stea cade cuprinsă de atâtea remuşcări Şi se ascunde rece într-un buchet de flori, Pe brazdă stau cocori cu capete plecate, Doar amintiri ne spun ce nu vor fi uitate. Se trage iar cortina şi-ncepe un nou rol, Actorul este nou dar cu sufletul gol, În sală multe umbre ce ard cu nepăsare, Se-aude rece gong şi totul e-ntristare.
sâmbătă, 31 mai 2025