Când inima-mi de dor nebună Răpusă-i pe al dragoste-i altar Eu trupu-ţi de mătase şi de jar Din setea de iubire-l sărut sub clar de lună Iar noaptea-n care-ntâi tu mi te-ai dat Nu poate fi decât miracol neuitat. Te strig mereu de-atunci, îţi chem al tău sărut În braţele-mi de flori, în cuibul de iubire , Nebun de pasiune, nebun de fericire Eşti poate tot ce am... eşti tot ce am avut....