- Capabilă de crimă, vreau să știi Că-n mintea mea și asta-și face loc, E un statut pe care doar cei vii Îl neagă ferm, dar armele de foc S-au inventat și ele cu un scop, Mă simt în siguranță când le port, Tandrețea lor o savurez nonstop La portjartier... Subtilul meu confort E o nevoie de-a visa că noi, Cu armele acestea vom lupta S-aducem pace-n vreme de război... Capabilă de crimă? Nu!... Sau da? - Simt c-aș ucide moartea și-ntr-o zi Cu glonț de-argint secunda când lipsești, Când timpul se dilată... Dac-aș ști Că-n altă viață nu-mi mai spui povești Aș transforma condeiu'-n revolver Și l-aș hrăni cu cel mai negru tuș, Lăsându-ți ție dreptul viager De-a mă cita și numai un cartuș Aș săruta în nopțile când pleci, Semnând un armistițiu pentru noi, Dar te urmez ca umbra pe poteci S-aducem pace-n vreme de război. Liliana Trif & Ioan Grigoraș