Cu o diademă romantică Luna, cu o diademă romantică, S-a întors la locul vrăjit Şi într-o splendoare sălbatică Iarăşi în vis m-am trezit! Cu flori şi cu stele şăgalnice În valsuri balta vibra, Inima, în fine acorduri acrilice, Pe clape vrăjite cânta. Trestiile visătoare în farmece Săbii spre înalt aruncau, Nuferii, în rotocoale romantice, De vraja ei înfloreau. Pe drumul ştiut, veselă înserarea Ofta şmechereşte trecând, Urmându-mi nestăvilit chemarea Veneam pe cărare zâmbind! Rochia diafană, pe tufe, molatică O aşeză într-un târziu Şi balta, în aşteptare sălbatică, Îmi dădea impulsuri să viu! La locul de altă dată, cu emoţie, Am păşit stingherit Un dor în piept în prag de comoţie, Nu stătea locului priponit! Cu mâna de tremur cuprinsă Trestiile discret le-am mişcat Strălucitoarea-i diademă prelinsă În ochi mi s-a revărsat! Albă şi fină, clară, splendidă Înota în baltă visând La aura-i strălucitoare, candidă, Mă prinse cu privirea, oftând! Speriată, cu mâinile-şi ascunse Sânii ei de foc nemaivăzut... Când, stăpânul cu piciorul mă-mpunse Trezindu-mă din visul cerut! 03.10.2010
sâmbătă, 31 mai 2025