Din două-n două coji de portocale, Dinspre un vis cam șchiop și deșirat, Răsar cuvinte-orfane de vocale, Să-mbrățișeze timpu-n lung și-n lat. Miroase-a ploaie și-a nepusă masă, Ochii deschiși captează nemișcări, Uităm în timp și drumul către casă, Sub legiuni de riduri și-ntrebări. E ceasul ars și-mbătrânit de vreme Și-n case goale fără uși sau grinzi, Mai prinde sub zăpada ce se-așterne Să se dospească dorul ce-l aprinzi Încolăcite fire de tămâie Și ore dezbrăcate de mister, Ne mai poftesc la dans să ne mângâie Cu palme verzi, deschise către cer