Văd Soarele ziua şi stelele-n noapte, E totul la locul la care-i lăsat - Rămâne ca tu să-mi mai spui blânde şoapte, Dar tu nu mai vii, iar eu singur mă zbat... E totul (aproape) la locu-i lăsat... Cu tine de-aş fi, aş putea ca, o clipă Râzând să te-aud, să fiu veşnic al tău! Un gând mă-mpresoară, dar fuge în pripă: „Dar nu eşti făcut ca să fii locul său...”
sâmbătă, 31 mai 2025