Prin orologiul razelor solare curg pterozauri călători pe timpuri; Își proiectează umbre pe nisipuri cu-aripile de vânt - epoci hoinare. Și îi petrec privirii mele mute cu gândul adâncit în scurta-mi clipă, cum se rotesc, se-mprăștie și țipă sătui de universuri revolute. M-aș înălța și eu pe promontorii, să lunec spre văzduh, scârbit de lume, și sfredelind oglinzile albastre, m-aș scufunda prin valuri iluzorii, să iscodesc cărările de spume și să mă pierd genunilor sihastre.
sâmbătă, 31 mai 2025