ţi-ai uitat aripile pe fotoliul alb din alcovul meu în graba de a umple cu lumină lumea ce încă dormea în spatele timpului tu îngere m-ai vegheat nopţi la rând eu fără să te văd ştiam că eşti acolo aerul din odaie mirosea a lămâiţă de câte ori nu ne-am lovit accidental pe poteca îngustă dintre vis şi miracol obrajii mi se înroşeau de plăcere şi te ador dor şi mă dor când cobor un abis incolor te măsor nor uită-mă sărută-mă vino aripile tale sunt aici *** mi-ai ascuns aripile sub perna ta în formă de inimă tresar odată cu ea de câte ori inspir primăvara de pe buzele tale dulci rubinii ca cireșele lui mai ești îngerul meu am știut din clipa când m-ai învățat să zbor c-o singură aripă cu cealaltă desenai pe cer muzica apelor ne-am cununat sus ascultând händel atunci am cumpărat colțul meu de cer ne-am construit chilie alcov departe de răscrucea vânturilor și pot să mor în zbor nu mi-e dor să cobor te ador somn ușor te sărut ca un nor aripile ți le-am lăsat în custodie până revin liliana trif & ioan grigoraș