era cer senin sau poate era doar ziua zâmbind nu mai știu, atâta țin minte că tu stăteai deasupra-mi numărându-mi clipele somnului pierdute prin iarbă poate era întuneric sau poate stăteam înveliți sub niște codri dar țin bine minte că tu îngânai cuvinte de stele fără să auzi încă izvorul care izbucnea în flăcări din mine