CUVINTE RUPTE DIN TĂCERE Ce frumos e locul copilăriei tale! Tu ești trist, la fel ca toamna Care tocmai a început să ne intre în suflet Și nu înțeleg de ce. Mă uit la mine din direcția ta, Ca și cum m-aș privi cu ochii tăi, Eu cea rămasă în urmă Plângând visul tău.