Mi-am ascuns dragostea într-o poezie, Căci mi-a fost teamă să o fotografiez, Nu am pus rimă să n-o transform în melodie Și nici ochii nu i-am închis de frică să nu o visez. Am ascuns sentimentele printre silabe Și-am folosit numai cuvinte scurte Mototolindu-le în mii de file albe Arse pe câmpuri unde s-au dat lupte. Nu îmi doream să înveți să citești, Dar ochii tăi mi-au găsit literele șterse, Apoi te-am lăsat în poem să-mi zăbovești Până ai găsit punctul de final: o ușă prin care se iese. Nu mi-a fost frică c-o să mă rănești Am avut un scut făurit cu cerneală, Nu m-a durut când ai decis să nu mai iubești, Doar cuvintele mi-au sângerat lacrimi cu miros de migdală. ......................................................................................... Te-ai supărat într-o zi și ai plecat, Mi-ai aruncat sufletul în ploaia de vară, De atunci a rămas gol, un peisaj opac... Te-ai întors în grabă, dar era ferecat cu a uitării ceară...
sâmbătă, 31 mai 2025