Alerg prin viaţă ca o frunză, Ca un ecou spre zări albastre Şi-n mâna mea opresc o briză, S-alinte dorurile noastre. Un drum de încercări mărunte Vor naşte cumpeni şi erori, Dureri, prin vise neîncepute, Îşi vor găsi multe cărări. Spre tundrele fără de soare Călătorim cu-n tren de marfă, Iar sufletul cu-nfiorare Va adormi lângă o harfă. Ce reci acorduri ne aşteaptă La Capătul rănit de vânturi! O viaţă tristă şi nedreaptă Ne-arată alte începuturi. Aleargă Timpul printre lacrimi, Oglinzile ne ceartă-ntruna, Din bucurii se nasc şi patimi Ce-aduc destinului furtuna. Spre maluri care fug departe, Călătorim spre asfinţituri, Iar când am învățat de toate Ne-aşteaptă ţărmuri de nisipuri. Cutreieraţi de înserare Gasim o noua frontieră, Cu glas de păsări migratoare, vom trece-n altă Emisferă. Din lumi de pace şi candoare Ne vom întoarce doar în vise, Să privim valuri de uitare Printre cuvintele nescrise. Daniel Luca 18 05 2017
sâmbătă, 31 mai 2025