Da, ochii sunt!

Sânt ferestre!

din cleștele
înjurăturilor mele
crește
alt clește
ce sporește,
-nmulțește
alt clește,
ce crește
ce nu pe dește
citește.

Nu-ți dorești
să m-auzi
înjurând!
nu sta-n
rând.

Cum tremuram,
atun-cele
dăți, două,
pentru țară
și pentru noi,
când juram!

Sparte ferești!
Tu nu ești,
Țara-i goală.

*
Un gest mă face
să-mi șterg
lacrima
din ochiul plâns;
asta nu-nseamnă
că nu-l las izvor!
(28.09.2020)

*
azi, ieri, contează? - Purice Narcis-Teofil - 26.10.2020 /formă primă/