Ninge dalba melodie Parcă-n boală, parcă-n joacă, Sună-n toamna străvezie Strunele de promoroacă. Muzica stingheră geme Înlemnită în inele, Picurările de vreme Curg pe razele de stele. Duse-n noapte, peste zare Notele înghesuite Cu viforniți de culoare Și cu vise împlinite. Doar păreri de rău s-așează Undeva, în colțuri triste Ca să simtă-n plâns de rază Timpurile ametiste. Ca în muzica de noapte Să-nțeleagă mai aproape Și nădejdile din șoapte, Cât și murmurul din ape. Iar în argintiri de tâmple Ce se-ngână dureroase Melodia ca să împle Toate clipele frumoase. Să cânt sigur ca o strună În această toamnă clară Cu aramă de pe Lună Și cu vremile de vară. Victor Bragagiu