Dansul muzei (1) Unde eşti tu, muză nebună? De ce fugi şi te ascunzi făcându-mi slovele să se piardă in negura uitării? Alergi prin căile timpului? Dansezi printre stele? Întoarce-te! Şopteşte-mi cuvinte nescrise incă, Fă-mi imaginația să fie limite, la fel ca infinitatea universului. Tu muză ascunsă in palatul uitării Trezeşte-te! Adu-mi limpezirea gândurilor, Trezeşte in mine arfoarea cuvintelor, Fă litere să-mi umple mormane de cărți, Pătrunde-mi în întreaga ființă, Aprinde-mi văpaia inimii şi fă-mă să-mi dăruiesc creeația întregii lumi, Sufletelor rătăcite lipsite de viață, Inimilor frânte de iubiri neîmplinite, Celir ce mai au incă picur de speranță Tu, muză cu părul de aur, Dansează-mi in față in horă nebună, Fă-mi tocul să zboare prin foile goale, Răstoarna-mi calimara, cerneala să-mi curgă in sute de versuri si mii de cuvinte, Tu, muză nebună, dansează! Dansează-mi prin minte să-mi suiere gândul, Dansează prin ploaie să curgă suvoaie, Cuvinte mărețe cu slove citețe. Dansează-mi în gând să-mi ascult nebunia Ce face acum din mine-un paria, Dansează de zor, inspiră poeții, Şi-n iarna din suflet opreşte nămeții. Deschide-mi zăvorul fântânii cu vise, Dă drumul cuvintelor ce-au fost interzise, Aleargă, dansează şi cântă întruna Şi nunții de aur împleteşte-i cununa Ce leagă cuvântul de slova in versul, Ce va dăinui în intreg universul. Să vii mai aproape să-ți vad bine chipul Iar ochii tăi limpezi să-ncremene timpul . Dă şansă poeziei, urăşte minciuna, Iubeşte poetul ca soarele luna. Iubeşte-l pe seară când luna zâmbeşte, Iubeşte-l pe zi cand soarele străluceşte, Iubeşte-l tot timpul arată-i chemarea Acolo unde slovele sunt precum marea, În valuri de versuri, furtuni de cuvinte, Din timpuri străvechi aduceri aminte, Când zeii dansau cu femei muritoare Dând naştere eroi in vremuri uimitoare. Şopteşte-i poemul lui Iason cu lâna, Şi cel a lui Hercule mutând muntii cu mâna. Revino la mine, tu muză nebună, Dansează pe plaiuri, stropeşte furtună, Cuvinte, lacrimi căzute dun Olimp, Din ele să-mi faci un arc peste timp, Să simt aventura timpurilor toate Apoi să-mi zideşti o nouă cetate, În care să-mi pun din suflet pe foaie, Poveştile vechi la mine-n odaie . La ceasul din noapte cand lumea visează, Tu vino la mine şi cântă, dansează, Să tremure timpul în mii de ecouri, Minute şi clipe dansând blând tangouri, Să treacă uşor, să-mi fie povață, În anii ce trec din propria-mi viață. Să vii precum vântul ce-adie uşor Facand natura să fremete viață, Apoi să-mi aduci un dor călător, Minunile lumii să-mi treacă prin față. Să fii precum focul ce arde in sobă Căldura ta blândă să mă-nvăluie toată, Apoi să imi spui cu zâmbet o vorbă, Şi-acea vorbă blândă să mi-o pui in soaptă Tu, muză cu părul de aur Dansează-mi in față in horă nebună, Fă-mi tocul să zboare prin foile goale, Răstoarnă-mi călimara, Cerneala să-mi curgă in sute de versuri şi mii de cuvinte, Tu, muză nebună, dabsează! (2) Într-o lume de vis şi mister, pe un munte, Printre cețuri lăptoase şi stânci de granit, În care doar zeii trăiesc infinit, Trei muze dansează in vara fierbinte. Erato, Euterpe, Calliope, Fiice a lui zeus şi a Mnemosynei, Cântau şi dansau fiind fericite, În lumea lor mare-n bătrânul Olimp, Uitând de pământ şi-al zeului timp, Uitând chiar de omul ce ode le-nchină, Poetul cu mintea ca ziua senină, Ce stă supărat că versu-i se pierde, Că muza lui blândă tristețea nu-i vede. Intr-o zi, când luna dansa printre stele, Şi când in păduri dansau mii de iele, Frumoasa Calliope privi spre pământ, Văzu poetul şi făcu legământ, C-aproape-i va fi şi astăzi şi mâine, Şi-n anii ce vin va dansa printre rime, Să-inspire poetul cu sufletul blând, Să scrie doar versuri ce curg lăcrimând, Cerneala pe foaie să-i umple destinul, Mereu in poezie să fie doar primul. Şi astfel trecu, cu muza dansându-i , Luni lungi, poate ani, cu inima cerşindu-i, O dragoste oarbă pentru muza frumoasă, Dorind să o simtă în trupu-i şi-n casă. ............... (povestea nu se opreşte aici , muza va continua să danseze iar poetul să scrie versuri) Strugar Constantin Remus
sâmbătă, 31 mai 2025