Ți-aș scrie și te-aș invita În parc, pe vechile alei, Să ne-amintim de anii-acei Când totu-n jur ne surâdea. Și te-aș privi, și m-ai privi, Așa cum o făceam cândva, Nemaigândind la altceva, Și-am alerga ca doi copii. Nu mi-ar păsa că frunze mor Și cad foșnind un ultim cânt Plutind spre-un petec de pământ Ce le așteaptă răbdător. Acolo, de-ai veni, aș vrea, Sub frunze-n ultimul balans, Să râdem și, în pași de dans, De toamnă să-ncercăm uita.
sâmbătă, 31 mai 2025