Dați-vă coate!

Copilul rǎsǎrit
Pe-a asfaltului buză
Nu seamănă, lucru dovedit,
Cu cel născut
Lȃngă o buburuză.
Copilul de la oraș
Nu înțelege
Parfumul proaspăt
Venit dintre gǎteje,
Unde,
Așa-ntr-o doară,
Stau frumoasele zorele,
Ce te cuprind în mreje,
Chiar dacă-s pudrate de praful
Cu-nfățișare bizară.
Așa că,
Sunt convins,
A cȃta oarǎ,
Cǎ lumea din oraş
E văduvită înadins
De ceea ce numim noi țară.
Şi lumea de la țară
Citește cărți, 
Uneori savante,
De la Ovidiu pȃnǎ la Dante,
Bunăoară.
Sunt sigur cǎ voi cǎpǎta
Antipatii, chiar meritate,
Dar, pȃnˋla urmǎ, cred
Cǎ am dreptate,
De nu, luaţi-mǎ în rȃs,
Dați-vă coate!